Politică, avort, vaccin, religie, LGBT sunt doar câteva dintre subiectele care transformă oameni, altfel civilizați, în violatori ai ceea ce e universal recunoscută drept “bună creștere”. Dacă te uiți, într-o zi obișnuită, pe paginile lor de socializare, în cazul celor mai mulți dintre ei, nu ți-ar atrage nimic atenția. Pe ici pe colo câte o pisică, un selfie de la mare, un share mai mult sau mai puțin interesant – oameni obișnuiți.
Și deodată…nu mai sunt pur și simplu oameni – sunt vacciniști și antivacciniști, sunt pro-alegere și pro-viață, sunt religioși și atei, sunt homofobi și toleranți. Oamenii se împart în tabere și simți cum din degete le cresc gheare, care, dacă ar trece prin tastatură, ar scrijeli și- ar smulge din carnea “celuilalt”.
O opinie diferită nu e percepută ca o simplă opinie, e un atac asupra a ceea ce suntem, ce credem, asupra imaginii pe care vrem s-o proiectăm în societate. Așa că naște, de cele mai multe ori, două tipuri de reacții: retragerea din dialog sau declanșarea unui contra atac, de intensitate mai mare decât ceea ce considerăm a fi atacul inițial.
Deși mai eficientă din perspectiva conservării propriei energii, retragerea din conversație, chiar dacă nu face rău, nu face nici bine. Omenirea a progresat tocmai datorită disputelor pe care le-am purtat de-a lungul timpului. Nu, lumea nu a evoluat pentru că am fost cu toții de acord. Dimpotrivă – progresul se naște tocmai când nu mai suntem pe aceeași lungime de undă. Dezacordul te provoacă să cauți argumente, să convingi, să gândești. Dezacordul te poate motiva să acționezi. Sunt de acord să nu fim de acord e înțelepciune. Retragerea din conversație poate lua șansa unei idei de a se naște și a schimba ceva.
Pe de altă parte, exprimarea agresivă a unei opinii contrare n-are nicio șansă să rezolve un conflict de idei, nu mai vorbesc despre o problemă concretă. Tentația de a-ți susține poziția atacându-ți adversarul e uriașă, mai alea dacă acest conflict are și audiență (O, și ce audiență e în social media!). În public, oamenii sunt mai tentați să-și apere imaginea decât să găsească o soluție. Punerea la îndoială a competenței sau bunelor intenții va naște un val de furie care, repetat de o parte și de alta, va duce la un tsunami de agresivitate care va sugruma orice comentariu, chiar și decent, care se așază în cale.
Care e soluția?
Nu e ușor, luat de val, să exprimi eficient o opinie contrară. Poate fi stresant, consumator de energie, necesită timp și calm.
Primul pas pentru un dialog cât de cât rațional este să nu ne mai desconsiderăm oponentul. Insultarea lui nu rezolvă nimic. Pe când dacă îi arăți respect, va fi mai ușor să-l faci să te asculte iar conversația să se poarte în direcția ideilor și argumentelor, fără atacuri la persoană.
Nu-mi iese întotdeauna dar, cel mai adesea, când sunt într-o astfel de situație, procedez astfel:
Nu e deloc ușor să răspunzi calm, e drept, dar dacă ne-am uita la situația asta din perspectiva unei abilități pe care o poți stăpâni și nu a unei forțe iraționale, care te stăpânește, am avea șansa unor dialoguri care pornesc de pe poziții de respect și duc, dacă nu la empatie, măcar la acceptarea individualității fiecăruia dintre noi.
